close

  • Credincios Patriei mele, Republicii Polone

     

  • ACTUALITĂŢI

  • 4 martie 2019

    „Războiul nu s-a încheiat [...]. Nu vom fi niciodată de acord cu o altă viață, decât în Statul Polonez suveran pe deplin, independent și echitabil [...]. Vă dau ultima comandă. Continuați-vă munca și activitățile în spiritul recâștigării independenței totale a statului "- a scris ultimul comandant al Armatei Naṭionale, generalul Leopold Okulicki " Niedźwiadek" în anul 1945. Mulți dintre subordonații săi ṣi-au ascultat comandantul și nu au depus armele după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Ei au continuat să lupte pentru o patrie cu adevărat libera.

    Situația Poloniei în 1945 a fost dificilă. Deciziile conferinței de la Teheran, Yalta și Potsdam au dus de facto la divizarea Europei în sfere de influență. Guvernele poloneze, înființate din 1944, nu au fost alese în mod democratic și erau dependente de autoritățile Uniunii Sovietice. Desfaṣurate în 1947, în conformitate cu hotarârile conferinței de la Yalta, alegerile parlamentare au fost falsificate, printre altele cu ajutorul acṭiunilor poliției politice sovietice a NKVD.

     

    Soldaṭii din organizațiile clandestine de independență au decis să se opună  noii puterii printr-o rezistenṭă militară. Astăzi sunt numiți "soldați blestemați", pentru că, până la recâștigarea suveranitatății depline de către Polonia în 1989, autorităṭile din Republica Populară Poloneză au recunoscut activitatea lor ca fiind criminală, păstrând totodată tăcerea cu privire la  represiunile la care au fost supuṣi, în primul rând în timpul perioadei staliniste. Organizațiile de rezistență anticomunistă au creat primele structuri armate  deja în 1943, dar anul cu cea mai intensă luptă militară ȋmpotriva puterii impuse prin violență a fost 1945. Se estima că în  următorii ani,  200 de mii de persoane au fost implicate în diverse organizații clandestine din Polonia postbelică. Conspiratorii nu au fost de acord cu impunerea voinței străine asupra națiunii poloneze. Scopul lor a fost, punerea în aplicare a dispozițiilor de la Yalta privind organizarea unor alegeri cu adevărat libere și democratice în Polonia.

     

    “Soldații blestemaṭi" au murit nu numai în luptă. Mulți dintre ei au ajuns la închisoare, unde au fost torturați și asasinați. Sentinṭele au fost date într-un mod care se abătea de la  normele democratice. Unii au fost deportați în lagărele de muncă sovietice. Ei au fost adesea condamnați sub acuzații false de colaborare cu Germania, chiar dacă în timpul celui de-al doilea război mondial au luptat activ împotriva ocupanților nazisti în structurile statului subteran.

     

    Majoritatea soldaților mișcării clandestine anticomuniste s-a deconspirat în februarie 1947. Mulți dintre ei trebuiau să se ascundă sub nume false până la sfârșitul Republicii Populare Polone. Ultimul „Intransingent” Józef Franczak alias  "Laluś" a fost împușcat în timpul raziei din toamna anului 1963.

     

    Deși autoritățile comuniste au încercat în mod constant să înlăture mișcarea de rezistență anticomunistă din memoria colectivă, polonezii nu au uitat de "soldații blestemați". Acest concept s-a născut în anii '90, când a fost posibil să se vorbească deschis despre acest fenomen și să se desfășoare investigaṭii. Din anul 2011, la aniversarea morții celor șapte membri ai  Consiliului  Director al Asociației  "Libertate și Suveraneitate", executati în închisoarea de la Mokotów, sărbătorim Ziua Națională pentru comemorarea "Soldaților Blestemați".

     

    Istoria lor este o poveste a unei dorințe neclintite de libertate și a celui mai mare preț pe care o persoană îl poate plăti pentru ea.

     

     

     

     

     

    Biroul Purtătorului de Cuvânt

    Ministerul Afacerilor Externe

     

    Print Print Share: