close

  • Credincios Patriei mele, Republicii Polone

     

  • ACTUALITĂŢI

  • 3 septembrie 2018

    Acum șaptezeci și nouă de ani, agresiunea germană asupra Poloniei a inițiat cel de-al Doilea Război Mondial. În dimineața zilei de 1 septembrie 1939, trupele Reich-ului German au trecut frontiera polono-germană. Deși în timpul războiului defensiv din Polonia, în 1939, armata poloneză a trebuit să recunoască superioritatea invadatorului, lupta pierdută a fost doar începutul angajării soldaṭilor polonezi ȋn ostilităṭile de război pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial.

    La 1 septembrie la ora 4.45, trupele germane au început să pună în aplicare planul de atac asupra Poloniei, sub numele de cod Fall Weiss, pe frontul de 1600 km. Un punct special de rezistență în prima zi a războiului a fost depozitul militar de la Westerplatte, pe care efectivele militare poloneze l-au apărat timp de o săptămână. Potrivit premiselor comandanților germani, războiul rapid (așa-numitul Blitzkrieg) urma să permită forțelor poloneze să fie împinse rapid în defensivă, să le înconjoare și să le desființeze. Având în vedere marea majoritate a inamicului, trupele armatei poloneze au fost forțate să se retragă ȋn inima țării deja în primele zile ale campaniei, deși premisele temporale ale planului Fall Weiss nu au fost puse în aplicare pe deplin.

    Declarația de război împotriva Reich-ului german a Franței și Marii Britanii pe data de 3 septembrie 1939 a trezit speranțe de ajutor din partea aliaților. În toate marile orașe poloneze au avut loc demonstrații entuziaste. În realitate însă, autoritățile militare și civile din ambele țări nu au inițiat acțiuni militare decisive împotriva Germaniei, încălcând astfel angajamentele aliate. Așa-numitul război ciudat s-a încheiat abia odată cu invazia germană asupra Franței în primăvara anului 1940.

    Atacul Germaniei asupra Poloniei a presupus nu numai o cucerire teritorială ci și pacificarea populației și anihilarea inteligenței sale. Bombardarea oraṣului Wieluń precum și a altor orașe poloneze în primele ore ale conflictului a dus la pierderi semnificative în rândul populației civile. Eliminarea elitelor sociale poloneze a fost discutată în cadrul conferinței de la Jełowa din 12 septembrie 1939. Planul de anihilare a inteligenței poloneze în cadrul așa-numitei Intelligenzaction și ca parte a acțiunii AB (Außerordentliche Befriedungsaktion) a fost realizat de către Reich-ul German  ȋn mod consecvent în următorii ani ai ocupaṭiei.

    În ciuda superiorității militare semnificative a inamicului și a atacului trupelor sovietice  pe teritoriul polonez, pe 17 septembrie 1939 unitățile armatei poloneze au opus o rezistență acerbă. Lupta sub conducerea lui Kock a fost ultima ciocnire din așa-numita Campanie din Septembrie. Și,  deși la 6 octombrie 1939 trupele poloneze au depus armele, încă s-au luptat cu unitățile germane ale armatei care a opus ȋn continuare rezistență și au întreprins acțiuni împotriva invadatorilor germani. Un exemplu este Divizia Armatei Poloneze sub comanda maiorului Hubal

    Pe teritoriile poloneze ocupanții au început o exterminare în masă a populației ce locuia aici, ce a durat până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în 1945. Invadatorii naziṣti au pus în aplicare un program de exterminare în masă a populației evreiești, de răspȋndire a terorii și de reprimare a manifestărilor oricărei rezistențe care a dus la moartea a milioane de cetățeni polonezi.

    Ȋnfrângerea războiul defensiv al Poloniei din 1939 nu a încheiat rezistența în țară. În ciuda represiunii ambilor ocupanți, la 27 septembrie 1939 a fost reînființat Serviciul Victoriei Poloniei. Structurile secrete ale mișcării de rezistență din Polonia s-au transformat în cel mai mare stat subteran din Europa ocupată, iar polonezii au început lupta cu invadatorul pe alte fronturi, contribuind în cele din urmă la victoria aliaților și la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

    Print Print Share: